Dragostea oferă aripi de bucurie și de împlinire. De când a devenit mamă, toate poveștile ies din sufletul ei, precum porumbeii din jobenul unui magician.
Fiecare zi îi oferă lecții fără de care viața ei ar fi seacă, ca albia unui pârâu ce și-a urmat drumul spre văi de poveste.
– Mama! Mama!
– Aici sunt, draga mea!
– Acum mergem afară? E neața și ninge! rosti Ana.
– Scumpa mea, nu ninge! A sosit primăvara cu alaiul ei de flori și cântece.
– Uite mama! Fada (zăpada)!
– Micuțo, acelea sunt flori! Copacii au înflorit!
– Mie îmi place primăvara, mama! Te iubesc!
-Și eu te iubesc,iubita mea adorată!
– Ieșim cu bicicletele? se auzi vocea somnoroasă a lui Horia.
– Desigur! Dar e timpul pentru micul dejun. Avem nevoie de energie!
– Bineee! au exclamat cei doi copii zglobii.
Cu fiecare îmbrățișare, cu fiecare zâmbet, cu fiecare sărut, o mamă devină o regină a copilăriei.
Visele ei de mamă se îndeplineau. Copiii creșteau ca în povești, veseli, isteți și buni. Îi învățase să dăruiască și să economisească pentru călătorii minunate în țări de poveste.
Parcul îi aștepta, modern și zgomotos. Așa cum este primăvara: furtunoasă!
Leagănele se urcau până la vărful mugurilor, fericiți să simtă miros de copil. Toboganul devenise neîncăpător.Vocile cristaline s-au transformat uimitor în țipete.
– Mama, de ce țipă copiii?
– Uneori,copiii care nu primesc afecțiune, nu petrec timp cu părinții lor și nu citesc povești, țipă pentru a se face auziți și a atrage atenția.
– Mie nu îmi plac țipetele! Mă dor urechile! spuse Ana.
– Dar cui îi plac?! adăugă Horia.
– Când cereți ceva ce nu este posibil să vi-l ofer la momentul respectiv, și voi mai ridicați glasul.
– Mama, ai dreptate! Însă noi vrem ceva, dar acești copii se joacă și țipă.
– De fapt ce fac ei nu este joacă! Un joc are parteneri de joacă, reguli și este benefic. Ei… doar țipă,precum niște animale.
Cântecele vesele ale păsările le-a întrerupt discuția.
– Ce se aude, mama?
– Păsările! Își cheamă copiii la masă sau cheamă ajutoare pentru a-și face un cuib. Primăvara este un nou început pentru plante și animale.
– Ele au mereu energie, mami! rosti Horia.
– Da. Străbat distanțe mari pentru a se întoarce în fiecare primăvară.
– Păsările sunt eroi, ca Spiderman.
– Fiecare dintre noi este un erou. Este nevoie să avem vise pentru care să ne îngrijim aripile și sufletul.
– Cum să facem asta, mami? spuse Ana.
– În fiecare zi să zâmbești, să fii bun, să ajuți și să muncești pentru a deveni eroul vieții tale.
– Eu vreau să fiu erou și să ajung pe Lună.
– Eu vreau să fiu erou și săa jut oamenii să se facă bine la spital, interveni Ana.
– Minunat! Eu vă sunt alături, iar dacă vă împotmoliți, vă ajut să vă ridicați și să vă continuați drumul spre visele cu aripi de înger și pulbere de spiriduș ghiduș.
Mama i-a gâdilat pe cei doi copii zglobii, al căror râs atingea razele soarelui ce se rostogolea entuziasmat.
Sunetele naturii trezesc dorințele din sufletele cristaline ale celor ce cred în ele!