Tata

Nu prea știu ce să scriu… e așa un amestec de emoții, de tristețe, de frustrare și de furie când pronunț cuvântul TATA. 

Prin iarnă, mătușa ne-a anunțat că tata e la spital și are nevoie de sânge, grupa O. …. 

Tata era născut pe 1 mai 1951. Eram aceeași  zodie. Un om simplu, fără multă școală ( cred că 8 clase). Venit în București a fost ajutat  și s-a angajat ca electrician. A lucrat lângă parcul Carol. Îmi plăcea când mă lua la el la serviciu. 🙂 

În rest, nu s-a implicat în niciun fel în creșterea și educația noastră. Venea de la serviciu, mânca, dormea, uneori chiar și îmbrăcat cu hainele de stradă. Avea o voce morocănoasă, adesea ridica tonul. Nu știa să se joace cu noi! Nu ne-a dus în parcuri. 

Când aveam 17 ani, am venit de la școală și tot holul era plin cu saci negri de plastic. Hotărâse să plece! Și a plecat! 

Când am împlinit 18 ani, mama a înaintat divorț… pentru că nu a fost doar aventură, ci a rămas cu acea femeie, care avea doi copii: o fiică de vârsta mea și un băiat mai mic. Însă, acea femeie i-a vrut doar banii! Nu i-a făcut buletin pe adresa ei niciodată. El figura pe adresa noastră ( din acest motiv mama nu a putut beneficia de anumite drepturi bănești ). 

Tata a râs de mine când a aflat ce salariu am ca profesor debutant. Nu ne-a sunat de zilele noastre, nici de sărbători. Nu și-a cunoscut nepoții. 🙁 🙁 

Cred că nu ne-a iubit! Cred că a fost egoist! 

Săptămâna trecută sora mea a fost anunțată de unul din verii noștri din partea tatălui ( clar ) să ne spună că a murit  tata și că duminică are loc înmormântarea. Dumnezeu să-l ierte! Că va fi iertat. Eu una am scris o scrisoare de iertare, dar sincer, sunt furioasă. Mă simt furată, abandonată, dezamăgită. Știu că Dumnezeu are grijă de fiecare și totul se rezolvă așa cum este bine. 

Oare copiii mei nu meritau o bomboană de la bunicul lor? 

Oare ce suflet o fi putut avea el, tata, dar și femeia care ne-a furat dreptul de a avea un tată și copiii noștri un bunic? 

Oare … 

Nu vreau să judec! Nu am avut nevoie de moșteniri, poate uneori de un ajutor, de un „Bravo, tată! Sunt mândru de tine!”

Este un gol în inima mea, dar mă voi ruga să fie umplut cu iertare și dragoste divina! 

#parințti

#divort

#moarte

#furie #tristete #nedreptate