Te port în inima mea

Seara aduce cu sine poftă de joacă, dor de părinți și îmbrățișări. Oboseala își face loc printre treburile de final de zi.
– Mami, mi-a fost dor de tine! Uite ce am pregătit pentru tine!
– Minunat! Îți multumesc foarte mult! Este cel mai frumos Mărțișor!
– Îl vei purta? întrebă cu glas firav băiatul.
– Desigur! Cu mare drag și mândrie!
Mama avea zeci de treburi de rezolvat, de planificat, de pus în ordine. Apoi, venea rândul banilor. De unde să facă rost pentru facturi, grădiniță, proiectele sale de suflet? Capul îi vâjâia de griji. Uitase să cumpere pâine.
– Mergi cu mine la magazin? Am uitat să iau pâine și lapte!
– Nu-i nimic, mami! Ne descurcăm cu ce avem! Ești obosită! Nu mai ieșim!
– Ești sigur? rosti mama, ușor vinovată.
– Foarte sigur! Plus că am mâncat o gustare consistentă la grădiniță și nu îmi este foarte foame.
– Ce m-aș face eu fără înțelepciunea ta? Îți mulțumesc pentru fiecare lecție pe care mi-o oferi!
– Iar eu îți sunt recunoscător pentru fiecare seară de poveste! Oricât de ocupată și obosită ești, tu îmi acorzi timp, îmbrățișări și multe râsete. Toate îmi sunt pansament peste zi, când suntem departe unu de altul.
– Ești adorabil! Cel mai scump băiețel! Sunt foarte fericită să văd ce frumos ai evoluat! Uneori, te privesc când dormi și mă întreb cum de au trecut atâția ani!
– Ah, mami! Timpul este un adevărat vrăjitor! Hocus pocus și a mai trecut o săptămână!
– Nu putem să facem o magie să îl oprim în loc? Să îl înghețăm?
– Mami, s-ar dezgheța până ce ne-am planifica noi toate acțiunile dorite! grăi Codrin.
– Da! Ai dreptate! spuse mama, prefecându-se tristă.
– Dar știu cum îl putem păcăli!
– Da? Păi mărturisește-mi! Te ascult!
– Să imortalizăm timpul! În fiecare zi să facem o fotografie! Astfel, am avea dovada că timpul a fost bun, blând și darnic cu noi. Ne-am vedea fiecare zâmbet. Ne-am aminti activitățile dragi, emoțiile trăite! Am face albume pe ani.
– Ți-am spus cât de mult te iubesc?
– Zilnic mami! Dar cel mai mult îmi place că îmi și dovedești dragostea!
– De când ai venit pe lume, te port în inima mea. Ai un loc special amenajat acolo! Un buzunar croșetat pentru tine și toate emoțiile tale. Le adun acolo, iar când vreau să îmi amintesc ceva, închid ochii și le scot de acolo.
– Mami, ai simțit tristețea mea de azi?
– Da. Am fost agitată și tristă. Pur și simplu, din senin! Dar ce s-a întâmplat?
– Un coleg mi-a zis că nu am suficientă dragoste pentru că nu am doi părinți! M-am supărat! L-am împins și am plâns.
– Dragul meu! Vino aici! Dacă ai doi părinți nu înseamnă că ai multă dragoste. Tatăl tău te-a iubit foarte mult. Iar eu, nu am cuvinte să-mi exprim toată iubirea ce ți-o port. Ești răspunsul rugilor mele îndelungate. Ești îngerul meu! Nu trebuie să te superi pe cuvintele unor colegi! Cu siguranță și ei suferă!
– Îți mulțumesc, mama! Ai dreptate! Te iubesc!
– Micuțul meu adorat! Hai la povești!
În inimile părinților se află dragoste, speranță, grijă și încrederea că fiii lor vor reuși!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.