Acum ceva ani, când nu aveam propria familie, mergeam săptămânal la teatru. Îmi plăcea mirosul din sală. Mă fascina foșnetul mișcărilor pe lemnul scenei. Iubeam luminile, vestimentația, mesajul trimis, care era mult mai viu, mai direct, mai real decât în film.
Viața mea de profesor și dorința de a-i atrage pe elevi să învețe biologia, m-a făcut să creez moduri creative de educație. Așa că, elevii au scris poezii, povești și piese de teatru despre celule și țesuturi. O clasă de uman, m-a impresionat când a pus în scenă piesele lor. A fost emoționant! A fost magic! Am simțit împlinirea!
Mi-am dorit să devin studentă la teatru pentru a descoperi miracolul lumii poveștilor la alt nivel. Însă, devenind mamă, prioritățile s-au schimbat, iar timpul nu a mai fost prietenos cu mine!
Mi-am promis să îmi educ copiii prin povești. Le place foarte mult și teatrul. Au fost la piese interactive de când erau mici, apoi au văzut poveștile clasice „Pinocchio”, „Fata babei și fata moșului”, „Albă-ca-Zăpada” și „Rățușca cea urâtă”.
Ieri am mers la Teatrul de Animație Țăndărică https://www.teatrultandarica.ro/program/ Au fost puțin uimiți văzând combinația păpuși – oameni. Văzând o piesă cu o temă dragă – omul de zăpadă – copiii au fost foarte atenți la:
- modul în care erau manevrate marionetele
- la mesajul transmis și veridicitate
- dorința și drumul parcurs de omul de zăpadă
Ești părinte? Ești profesor?
Atrage copiii spre procesul de învățare prin teatru. Fie că vizionați o piesă de teatru și apoi discutați despre personaje, decor, titlul piesei, fie creați împreună o piesă de teatru pe o anumită temă: cum să economisim banii, cum investim, famila mea, etc.
Crezi că teatrul este un liant între educație și creativitate sau între părinți și copii?