Uncategorized
Toate la timpul lor de CG
Toate la timpul lor
Liniştea după-amiezii a fost spulberată de un strigăt disperat.
– Smarald! Smarald! Am nevoie de ajutorul tău. Smarald! Unde eşti?
– Dar ce s-a întâmplat? Ce este zarva aceasta?, rosti iepuraşul, care ăşi făcea somnul de frumuseţe.
– Mi-e teamă că bradul Semeţ a înnebunit! Şi-a pus straie de sărbătoare, deşi suntem în luna septembrie, ţipă bufniţa Bela.
Smarald şi-a aranjat mustăţile şi a decis.
– Merg imediat să văd ce s-a întâmplat!
Bufniţa Bela, a regretat amarnic că l-a speriat pe înţeleptul pădurii. L-a însoţit tăcută pe iepuraş, gândindu-se dacă nu cumva greşise ea.
La marginea pădurii a apărut o fetiţă deghizată în lup.
– Smarald, te rog să nu îi faci rău bradului împodobit!
– Ce veşmânt frumos ai copilă! Nu îl voi pedepsi. Am să îl fac să înţeleagă!, şopti iepuraşul.
– Este vrăjit! Tocmai ce l-am zărit pe magician furişându-se din pădure!
Bufniţa Bela privea când la fată cu blană de lup, când la Smarald, care era de un calm ieşit din comun.
Bradul împodobit era o adevărată încântare pentru ochi, însă bucuria nu putea fi împărtăşită. Nu era vremea pentru magia Crăciunului!
– Hei! Ce s-a întâmplat, Brad Semeţ!, grăi Smarald.
– Am fost udat cu o licoare dulce, cu miros de sărbătoare, iar copiii mi-au adunat conurile, afirmând că le pregătesc pentru ornamente de Crăciun.
– Semeţule! Magicianul ţi-a făcut de petrecanie. Este de abia septembrie! Priveşte! Frunzele acum încep să fie pictate de graţioasa Toamnă în diverse nunaţe de galben, roşu şi maro. Eşti vrăjit! Trăieşti o iluzie!
– Vaaai! M-am făcut de râs! Cum spăl această ruşine?
– Nu te speria! Am adus apă din râul de argint. Îţi voi uda rădăcinile şi te vei întoarce în luna septembrie, murmură fata deghizată în lup.
– Mulţumiri mii şi îmbrăţişări!, zise Semeţul foşnind cu bucurie din ramurile lungi. Suntem uniţi pe vecie prin acest gest miraculos. Îmi place să fiu frumos,să fiu privit şi admirat. Mă simt ca în Paradis.
Smarald a intervenit cu calm şi înţelepciune.
– Bradule Semeţ, nu te grăbi! Toate vin la timpul lor! Acum nu este decembrie. Nu este zăpadă. Oamenii nu te privesc cu admiraţie, ci dimpotrivă, te văd ca pe un ciudat!, mărturisi iepuraşul. Nu îţi va cânta nimeni „O, Brad frumos!” Nu a sosit vremea! Săniuţele sunt puse la păstrat în poduri! Aşa cum fluturele iese din cocon după multe zile de aşteptare, cum fructele se culeg când sunt coapte, cum o oră are şaizeci de minute, cum soarele răsare dimineaţa, iar luna noaptea şi tot aşa. Fiecare eveniment are momentul lui de a se desfăşura.
– Ai dreptate, Smarald! Accept cu răbdare sfatul tău! Voi fi împodobit şi admirat la timpul Crăciunului. Nu mai devreme, nu mai târziu!, murmură Semeţ.
Fata deghizată în lup a aplaudat foşnetul recunoscător al Semeţului. Smarald a răsuflat fericit şi împăcat. Bufniţa Bela a zburat spre scorbura ei să se odihnească.
Orizonturile încărcate de o luminozitate strălucitoare au devenit tăcute. Unicitatea fiecărei fiinţe se manifestă la TIMPUL POTRIVIT!
