Tu asculți?

Gânduri și zgomote în trafic. Mă simt epuizată.

– Mama, îmi cumperi o înghețată?

– Astăzi Dorel  m-a împins.

Scenariile mele rulează pe fundal: am de trimis mailuri, am de corectat teste, am de făcut postări pe social media, vreau să termin de scris poveștile pentru site, vreau să citesc astăzi, teancul de rufe de călcat se va dimua oare. Multe! Prea multe. Soțul nu mă ajută. El este cu el, cu prioritățile lui.

Am primit de la Univers un mesaj … despre Ascultare. Bun. Am dat click. M-am înscris, am participat și am descoperit că nu știu să ascult. Mi-am oferit nota 6.

Când soțul meu îmi vorbește… mă enervez. Mi se par prostești mesajele de la el. Asta e despre judecată.

Când un coleg îmi vorbește, intervin… mi se pare că nu am fost înțeleasă, că mai am ceva de spus și apoi voi uita sau nu mai este relevant.

Îmi e teamă să pun întrebări care stabilesc o relație mai puternică cu interlocutorul, o doză de respect pentru persoana din fața mea. Îmi place să las cuvintele să curgă precum un râu. ASCULT! DESCOPĂR! RESPECT! ZÂMBESC! PRIVESC ÎN OCHI SAU PUR ȘI SIMPLU SUNT ATENTĂ LA INFLEXIUNILE VOCII, LA CUVINTE. Formulez întrbări pornind de la propriile cuvinte ale interlocutorului.

De exemplu: Ce înghețată îți dorești? Care este preferata ta?

Ce s-a întâmplat de te-a împins Dorel?

Chiar este important asta pentru tine, dragule? Un mesaj amuzant pe care l-ai scris tu pe whatsapp?

Ascultă cu atenție! Nu judeca! Empatizează! Simte emoția! Pune-te în papucii omului care îți vorbește.

Am înțeles că nu știu să ascult oameni, dar îmi place foarte mult să ascult păsările, șuierul vântului, zumzetul albinelor, muzica, pașii în zăpadă, valurile.

Tu cum asculți? Oferi respect oamenilor în modul în care ai asculți?

Ce nu îmi place în comunicarea cu oamenii este faptul că nu oferă răspunsuri sincere, se tem să vorbească, dar vin cu întrebări la adresa mea. Eu sunt bine, dar tu ce mai faci? Unde te duci? Cum te mai înțelegi cu soțul? …