Uncategorized

Ursul păcălit de vulpe – Poveste modificată

Ursul păcălit de vulpe – Poveste modificată
– Trebuie să îmi recapăt renumele… mormăi ursul
îngândurat. M-am săturat să tot mi se spună „ursul păcălit de vulpe”. Este ea
șireată, dar am să îi vin de hac.
Acestea fiind spuse… ursul fără coadă… a pornit să se întâlnească în
pădurea… cu vulpea.
–        
Da ce de peste ai tu aici, mai cumătră! De unde-l
ai?
–        
Păi am pescuit… cum crezi că aș fi avut atât de
mult… dacă nu munceam.
–        
Nu îmi dai și mie, te rog doi pești… că tare îmi
este foame. Ei… du-te și tu și bagă coada în baltă… Așa am făcut și eu… J
–        
Bine… cumătră vulpe.
Ursul discutase cu un pescar renumit și îi
promisese că îi aduce o sacoșă de mure în schimbul unui kilogram de pește
proaspăt.
Schimbul a fost făcut exact când noaptea cobora
peste pădure….
–        
Mulțumesc omul înțelegător, grăi ursul. Și altă
dată te servesc cu plăcere, pentru că m-ai scos din mare necaz.
–        
Cu bucurie și altă dată, domnule urs.
Ursul se ospăta regește, când s-a trezit cu vulpea
în vizuină.
–        
Cum ai prins atâta pește?, întrebă invidioasă și
furioasă vulpea.
–        
Am băgat coada în baltă… și da… mi-au mâncat-o
peștii… dar am dovada că tu ai furat peștele acelui om.
–        
Daaaa? Cum… cum așaaa…?, se tîngui vulpea.
Ursul a scos iPhone-ul 6 și i-a arătat
înregistrarea… Vulpea avea ochii mari și tremura din tot corpul…
–        
Acum suntem chit?, mormăi ursul… privind cum
vulpea își smulgea blana roșcată….

Așa că… e mai bine să fii cinstit… de la bun
început…. 
Claudia Groza Lazăr

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.