Vacanța buclucașă – Cortul și misterele pădurii | Duminica Poveștilor

Vacanța buclucașă – Cortul și misterele pădurii (cap. 2)

Zâmbete, cântece, brazi semeți și nori în zeci de forme și de culori i-au însoțit pe eroii noștri până la pajiștea miraculoasă și primitoare unde urmau să își instaleze cortul cel nou.
Vuuum! Hâșșș! Hâșșș! Mașina s-a oprit.
– Uraaa! Am ajuuuuns! exclamă Horia.
– Ce loc minunat! Ce peisaje superbe! Sunt asemenea celor din cărțile cu povești! adăugă Ana.
– Cât noi vom monta cortul, voi căutați crengi pentru foc, spuse tatăl.
– Dar nu vă îndepărtați prea mult și nu intrați în pădure! completă mama.
– Sigur mami, au răspuns copiii, pornind în cercetarea împrejurimilor.
Un râu învolburat curgea în vale bucuros și grăbit ca un câine care și-a amintit unde și-a îngropat provizia de oase. Ana s-a apropiat și a ales două pietre micuțe și strălucitoare pentru colecție: una verde cu dungi aurii, iar cealaltă argintie. Horia și-a scos tenișii, apoi și-a scăldat picioarele în apa râului. Zărind un pește a vrut să îl prindă.
Picioarele i-au alunecat pe pietre și a fost luat de apa puternică asemenea unei avalanșe.
– Ajutooor! Ajutooor! striga băiatul.
Ana amuțise de spaimă. Din marginea pădurii, o căprioară s-a apropiat și văzând pericolul a sărit în râu. L-a prins pe băiat de tricou și l-a tras afară.
– Mul-mulțumesc! murmură Horia speriat, printre lacrimi și sughițuri.
Ana a alergat într-un suflet la fratele ei. Și-a scos bluza de trening și l-a îmbrăcat.
– Horia, m-ai speriat îngrozitor!
– Iartă-mă! Și eu m-am speriat de data asta! Natura este mai puternică decât mi-am închipuit!
Gemenii s-au îmbrățișat.
– Căprioara merită o mângâiere și un cub de zahăr, rosti Ana.
– Ai dreptate!
Ana și Horia au mers și au îmbrățișat căprioara, apoi i-au oferit cuburile de zahăr păstrate prin buzunare.
Când au revenit în preajma părinților, cortul era instalat.
– Hei, copii, sunteți bine? întrebă mama îngrijorată.
– Da! Foarte bine! Am adunat crengi pentru foc, răspunse Horia.
– Cred că un ceai este ideal pentru toată lumea! rosti tatăl, privindu-i pe copii.
Seara i-a învăluit blând, cu miros de cetină și au fost răsfățați de cântecele greierilor.

va urma …

Autor: Claudia Groza Lazăr