Vacanța buclucașă – La drum | Duminica Poveștilor

Vacanța buclucașă – La drum (cap. 1)

Soarele se ridica somnoros din spatele orizontului. Răsăritul semăna cu un joc de-a v-ați ascunselea. Încetul cu încetul soarele se rotunjea și devenea tot mai portocaliu, ca și cum ar fi mâncat o tonă de portocale la micul dejun.
Din pământ ieșeau aburi, de parcă ar fi înghițit balauri care scoteau fum pe nări. În mijlocul câmpului câteva păsări își pregăteau micul dejun. Altele își curățau penajul cu ciocul. Albastrul cerului era pictat de fumul alb-lăptos al avioanelor.
– Horia, privește petele roșii dintre spicele de grâu!
– Da, Ana! Macii ne salută cu toată gingășia lor.
Mașina înainta, iar gemenii nu se mai săturau să admire peisajul magnific ce se întindea de o parte și de alta a șoselei. Câmpia rămăsese muuult în spate, iar dealuri verzi, curajoase se zăreau în depărtare. Un mânz păștea liniștit alături de frumoasa lui mamă. O turmă de oi se plimba agale pe iarba verde. Case din lemn, care păreau din turtă dulce, se iveau și dispăreau printre arbori înalți.
– Este magic, plin de poveste acest peisaj! rosti mama gemenilor.
– Într-adevăr este deosebit! Parcă este decupat din cărțile de colorat, completă tatăl.
– Popas, popas! au cerut în cor copiii.
– Dorință îndeplinită! rosti tatăl, căutând atent un loc unde să oprească.
Mașina s-a oprit. Micuții au aplaudat și au coborât. Nici nu au pus bine piciorul jos, că țup-țup-țup au fost asaltați de trei veverițe foarte drăguțe și vesele.
– Le este foame! spuse mama.
– Să le dăm ceva de la noi! strigă Horia.
– Un sendviș cu șuncă! rosti tatăl.
– Tataaaaa! au exclamat micuții.
– Avem alune și nuci! rosti mama. Ce le oferim?
– Din ambele. Sunt atât de jucăușe! adăugă Ana, care își umpluse buzunarele jachetei cu nuci și alune.
Veverițele au mâncat cu poftă până și-au rotunjit burticile, după care au luat câteva nuci și țuști! le-au dus în scorbura lor.
– Acum e timpul să vă hrăniți și voi ca să prindeți puteri! Nu mai oprim până la destinație, spuse ferm tatăl.
– Daaa! Ne este o foame de luuuup! au strigat gemenii.

Unu, doi, trei, patru

Au mâncat cât un monstru,

Au prins puteri din nou,

Din gălbenușurile de ou.

Cinci, șase, șapte, opt,

Au servit și un pișcot.

Nouă, zece,

Nimeni nu-i întrece.

va urma …

Autor: Claudia Groza Lazăr