Roberta
(13 ani), elevă clasa a VII-a, şcoala 125
(13 ani), elevă clasa a VII-a, şcoala 125
Visul unui copilnu esteceva atâtde uşor de exprimat în
cuvinte. El decide întregul său destin şi, uneor, chiar îi reflectă
personalitatea. Fiecare decide dacă are de gând să alerge nebun în căutarea
locului în care ploaia cade invers şi ntră înapoi în nori, dacă îşi va petrece
restul veţii alergând împotriva timpului sau pur şi simplu va trăi fără niciun
scop.
cuvinte. El decide întregul său destin şi, uneor, chiar îi reflectă
personalitatea. Fiecare decide dacă are de gând să alerge nebun în căutarea
locului în care ploaia cade invers şi ntră înapoi în nori, dacă îşi va petrece
restul veţii alergând împotriva timpului sau pur şi simplu va trăi fără niciun
scop.
Mie îmi place să sper. Visez steluţe ce devorează flori
şi curcubeie verzi. NU mă pot gândi, nu ştiu ce vreau sădevin. Mi-e teamă de
felul lor brut de a limita universul, aşa că prefer să sper. Totuşi, dacă ar fi
să mă bazez pe lucruri care-mi plac, ar fi cărţile. Mă hrănesc cu ele. Îmi
hrănesc imaginaţia ce le devorează cu voracitatefără să privească ânainte sau
înapoi, ci doar în prezent, la clipă, la secundă. Nu mă pot compara cu
adevăraţii scriitori; eu sunt doar un ac fără albină, un vultur fără aripi, o
secundă într-un minut sau dorinţ de-a lătra a unui câine mut. Cu toate acestea,
nu mă consider în totalitate lipsită de dreptul de a spera. Vreau să schimb
lumea. Vreau să îi fac pe toţi să înţeleagă că fiecare părticică de lume are
rolul său. Dacă striveşti o furnică, cum o vei răsplăti? Şi ea avea ceva de
făcut, trăia. Viaţa nu este formată dor din culori şterse. Încerc să fac
oamenii să viseze, să îndreaznească să creadă, să fie curajoşi. Eu, chiar dacă
mă împiedic câteodată de mine, alerg cu nerăbdare spre universul care mă
aşteaptă cu galaxiile larg deschise. Alerg şi vreau să îmbrăţişez o stea, iar
ea să-mi ardă pielea cu lumina ei. Cu cât alerg mai repede, lumea pare din ce
în ce mai mare şi oamenii se topesc în culori şterse ce îmi pictează pielea în
nuanţe neînţelese. Soarele îmi şterge paşii, aşa că nu ştiu calea înapoi şi în
faţa mea sunt eu, şi mângâi aerul. Fug mereu. Dar nu fug de păreri, de idei, de
sentimente, de încredere, de speranţe, de visuri şi de aberaţii. Chiar dacă am
preferat abisurile pentru că îmi ofereau siguranţa căderii, acum vreau să zbor.
Să admir fluturii şi fragmentele de curaj.
şi curcubeie verzi. NU mă pot gândi, nu ştiu ce vreau sădevin. Mi-e teamă de
felul lor brut de a limita universul, aşa că prefer să sper. Totuşi, dacă ar fi
să mă bazez pe lucruri care-mi plac, ar fi cărţile. Mă hrănesc cu ele. Îmi
hrănesc imaginaţia ce le devorează cu voracitatefără să privească ânainte sau
înapoi, ci doar în prezent, la clipă, la secundă. Nu mă pot compara cu
adevăraţii scriitori; eu sunt doar un ac fără albină, un vultur fără aripi, o
secundă într-un minut sau dorinţ de-a lătra a unui câine mut. Cu toate acestea,
nu mă consider în totalitate lipsită de dreptul de a spera. Vreau să schimb
lumea. Vreau să îi fac pe toţi să înţeleagă că fiecare părticică de lume are
rolul său. Dacă striveşti o furnică, cum o vei răsplăti? Şi ea avea ceva de
făcut, trăia. Viaţa nu este formată dor din culori şterse. Încerc să fac
oamenii să viseze, să îndreaznească să creadă, să fie curajoşi. Eu, chiar dacă
mă împiedic câteodată de mine, alerg cu nerăbdare spre universul care mă
aşteaptă cu galaxiile larg deschise. Alerg şi vreau să îmbrăţişez o stea, iar
ea să-mi ardă pielea cu lumina ei. Cu cât alerg mai repede, lumea pare din ce
în ce mai mare şi oamenii se topesc în culori şterse ce îmi pictează pielea în
nuanţe neînţelese. Soarele îmi şterge paşii, aşa că nu ştiu calea înapoi şi în
faţa mea sunt eu, şi mângâi aerul. Fug mereu. Dar nu fug de păreri, de idei, de
sentimente, de încredere, de speranţe, de visuri şi de aberaţii. Chiar dacă am
preferat abisurile pentru că îmi ofereau siguranţa căderii, acum vreau să zbor.
Să admir fluturii şi fragmentele de curaj.
Lumea este superbă, dar vreau ca toţi să înţeleagă acest
sentiment. Vreausă fac lumea chiar mai frumoasă, mai paşnică, mai încrezătoare.
sentiment. Vreausă fac lumea chiar mai frumoasă, mai paşnică, mai încrezătoare.