Zborul timpului de CG

          Seninul catifelat al unei zile de septembrie o îmbia pe Ada să iasă în parc la o plimbare cu bicicleta, apoi cu rolele. Ada era o fetiță pasionată de activități sportive desfășurate în aer liber. Când vremea devenea ursuză și nu ai fi scos niciun câine din casă, copila citea carte după carte cu o poftă nebună! Ca și cum ar fi mâncat multă ciocolată și înghețată! 
   „Timpul zboară iute ca gândul„, auzi în cameră. 
– Ce se aude? Cine ești? Arată-te!, rosti ferm Ada.
– Sunt Vântul. 
  După perdeaua colorată în zeci de nuanțe de roșu și galbene – culorile toamnei bogate -, a aprut un pitic cu părul verde, ridicat în sus, ca niște țepi uriași de arici. Purta o bluză albă cu imprimeu cu pene albastre. Pana simbolizează zborul. Pe umeri fâlfâia o pelerină albă, transparentă. Avea pantaloni cu dungi și picioarele goale. 
– Ce te aduce în camera mea? Te pot ajuta?
– Nu. Te ajut eu pe tine să zbori.
– De ce crezi că vreau să zbor?, întrebă uimită Ada. 
   Nici nu se gândise la așa ceva. Ea avea frică de înălțime, de zborul cu avionul, de zborul cu balonul. 
– Nu ai vrea să vezi ce vei face în vacanța viitoare? șuieră lin Vântul. 
– Nu sunt curioasă din fire, dar ai reușit să îmi stârnești interesul! Așadar să vedem ce mă așteaptă!
   Vântul s-a învârtit în loc cu putere. Secundele au alergat toate și au format minutele, care s-au adunat laolaltă și s-au transformat în zile. Acestea s-au îngrămădit în luni, temperatura s-a modificat, copacii au înverzit, au înflorit și a vacanța de vară a sosit. 
  Ada a transpirat dintr-o dată!
– Uff! Ce cald îmi este! 
– Păi… ar fi indicat să dezbraci hanoracul și sa descalți botoșii de lână! Suntem în miezul verii! 
  Ada a privit împrejur și… da! Era vară!  Se afla în grădina casei, plină de cireși cu rod bogat.
– Ai dreptate! Am diploma de final de clasa a IV-a, cărțile pentru vacanță și fila calendarului indică ziua de 1 iulie. 
– Un cadou pentru tine: un bilet de intrare în cel mai mare parc de distracții din Europa și un zbor cu hidroavionul, șopti Vântul.
– Mulțumesc! Poate un zbor mă va ajuta să îmi recapăt curajul! 
   Ada s-a trezit în mijlocul camerei sale, înconjurată de hârtii și cărți. Geamul era deschis și Vântul plecase.
  „Daaa! Timpul zboară ca vântul și ca gândul numai atunci când ceea ce faci îți place la nebunie. Altfel, trece ca melcul…” gândea Ada.