Uncategorized
Zmeul si printesa IV
Printul Nordului se pregati de drum. A imbracat costumul de lupta, si-a luat arcul cu sageti si sabia pe care o ascutise cu o seara in urma, hrana si a pornit sa-l intalneasca pe zmeu. Stia ca este un drum lung, asa ca, daduse calului sau jaratec cu o seara in urma. Slujitorii il periasera, i-au impletit coama si l-au pregatit pentru lupta.
– Sa mergem la lupta, viteazule! Sa fie intr-un ceas bun si sa ne intoarcem victoriosi, spuse calm printul, lovind cu pintenii calul.
Calul alb, galopa repede, incat printul nu vedea decat fasii de culoare, ca si cum cineva arunca vopsea pe o panza, urmand sa dea contur.
Un nechezat puternic, o ridicare pe picioarele din spate si calaretul a fost trantit la pamant.
– Dar ce s-a intamplat? Asa din senin, ce ai vazut?
Ridicandu-se incet, tinand mana la spate, printul a observat cum calul sangera la ureche. In cateva minute, veninul insectei ciudate, mult mai mare decat o insecta obisnuita, si-a facut efectul si calul a murit.
Printul a consumat hrana pe care o luase pentru drum, dar dupa doua zile fara apa, a murit.
*
Printul Estului a plecat si el increzator in puterile sale. Nu pierduse niciodata un duel. Tineretea si puterea lui, ii dadeau curaj.
– Sa mergem ca vantul si ca gandul murgule!
Calul pur sange, parca zbura. Nici pasarile, nici insectele nu puteau pastra ritmul cu el. Au strabatut munti si vai si iara munti si din nou vai. Dupa o stanca, din senin, din pamant din iraba verde, a aparut o fata frumoasa, cu parul balai, strans in cosite lungi. Rochia alba ca spuma laptelui ii evidentia tenul si albastrul puternic al ochilor. Zambetul sau, l-a facut pe print sa isi doreasca sa stea de vorba cu ea.
– Ce cauti pe aici, tanara frumoasa?
– Locuiesc in apropiere, si am venit sa culeg flori pentru mama. Este ziua ei astazi.
– Foarte frumos din partea ta. Te pot ajuta?
– Nu, multumesc. Ar fi bine sa te odihnesti. Banuiesc ca vii de departe. Intr-adevar m-a uimit sa vad chip de om pe aici. Poftim un mar, sa te refaci si sa prinzi puteri.
– Multumesc. Acum am realizat ca imi este foame, spuse printul si musca din mar. Este foarte gustos.
– Ha ha ha… da, este foarte gustos. ha ha ha…. chiar foarte foarte gustos. Nici nu a terminat de grait aceste cuvinte, si fata frumoasa s-a transformat intr-o vrajitoare cocosata, cu nasul mare si unghii lungi si incovoiate.
– M-ai pacalit! Blestemata sa fii, zise printul, rostogolindu-se peste o movila de pamant, otravit.
*
Cand soarele isi trimitea spre pamant primele raze, frunzele se rasfatau mangaiate de picaturile de roua, fiintele se dezmorteau si isi faceau toaleta de dimineata, Printul Sudului isi pregatea cele doua sabii si armura.
– Buna dimineata, fiule!
– Sarut mana mama. Voi avea nevoie de sarutul tau norocos. Este drum lung, si lupta nu va fi usoara.
– Dragul meu, vei reusi! Esti curajos, puternic, tanar si inteligent!
– Multumesc mama. Ma voi intoarce victorios!
– Drum bun si sa te intorci cu bine.
– Sa ne intoarcem mama. O voi elibera pe printesa Zori de Zi.
Acestea fiind spuse, printul a pornit la drum. Florile, pasarile si toate animalele il priveau cu admiratie. Soarele era bland cu el, vantul il ajuta sa se racoreasca. Norii il insoteau si ii ofereau umbra. Ajuns la o apa involburata, tanarul s-a oprit. Teama a pus stapanire pe el, calul era destul de agitat. A scrutat zarile si a observat un pod in departare. In dreptul podului, statea un baiat slab, neingrijit, dar cu ochi scanteietori.
– Dati-mi ceva de mancare, va rog! Sunt lihhnit, epuizat, am sa mor.
– Nu am timp de pierdut, spuse printul, inaintand pe pod.
Nu merse mult si constata ca podul nu era pana pe malul celalalt. Vrand sa se intoarca, in spatele sau aparu un balaur cu trei capete, ce scoatea flacari uriase. tanarul se lupta, dar a fost prins intr-o pozitie incomoda, si stia ca va fi ucis.
– Nu era mai bine sa ma hranesti? Bunatatea este calitatea ce permite trecerea acestui pod.
Printul Sudului a fost omorat.
*
Zilele treceau. Printesa Zori de Zi era tot mai palida, din cauza grijilor. ce se intampla cu batranul ei tata? de ce nu trimisese pe nimeni sa o salveze? zmeul se purta frumos cu ea, iar palatul prinsese viata si culoare. gradina era foarte ingrijita si primitoare.
*
Slujitorii din palatul printesei, devenisera si ei nelinistiti. Nimeni nu fusese atat de viteaz si puternic incat sa salveze printesa. Batranul dormea sub efectul vrajii. Cel mai tanar din slugi, cel care daduse vestea in cele patru zari despre rapirea printesei, se gandea ca este cazul sa isi incerce norocul.
– Am sa pornesc spre castelul zmeului. Cu orice sacrificiu!
Se duse in grajd, alese cel mai frumos si tanar si puternic cal, il pregati de drum.
Decizia a fost luata. In zorii zilei, va pleca sa-si salveze stapana.
